Pe 9 noiembrie 2024 se împlinesc 35 de ani de la căderea Zidului Berlinului, eveniment care a simbolizat sfârșitul Războiului Rece dintre Est și Vest.
Istoria divizării Berlinului a început la Conferința de la Ialta, numită și Conferința din Crimeea, din 4-11 februarie 1945, dintre liderii SUA, Marea Britanie și Uniunea Sovietică – Roosevelt, Churchill și Stalin. Aici Aliații au împărțit Berlinul în patru sectoare – Anglia controla partea de vest a orașului, SUA partea de sud-vest, partea de nord-vest a fost plasată sub controlul Franței, în timp ce Uniunea Sovietică controla toată partea de est a Berlinului.
Zidul Berlinului a fost, în fapt, un sistem de fortificare a frontierei dintre Berlinul de Est și Berlinul de Vest, construit de Guvernul Republicii Democrate Germane (RDG), începând cu august 1961, pentru a împiedica cetățenii RDG să fugă în Berlinul de Vest.
Zidul a avut o lungime totală de 156,4 km, dintre care 43,7 km înconjurau Berlinul de Vest.
La început, înainte ca Zidul să capete forma cunoscută de noi astăzi, era doar o demarcație pe teren cu sârmă ghimpată. Pe parcursul a 28 de ani de existență Zidul a fost perfecționat continuu. Cu puțin timp înainte de căderea Zidului, acesta a fost securizat cu 300 de turnuri de observație.
Pentru a împiedica cetățenii din RDG să fugă peste graniță, au fost mobilizați aproximativ 11.000 de grăniceri care păzeau fâșia de frontieră pe care funcționau 14 puncte de trecere a frontierei: opt dintre ele între Berlinul de Vest și Berlinul de Est și alte șase între Berlinul de Vest și teritoriul RDG.
Primul punct de trecere a frontierei care a fost deschis în seara zilei de 9 noiembrie 1989, în jurul orei 19:00, a fost cel din Bornholmer Straße, din partea de nord a Berlinului.
După demolare, Zidul Berlinului a fost în mare parte distrus și prelucrat în fabrici de beton și ulterior folosit ca substructură la construcția de noi drumuri.
De asemenea, mii de oameni, așa-numiții „ciocănitori”, au scos bucăți din Zid, pe post de suveniruri.
Segmente ale Zidului Berlinului au fost vândute în întreaga lume. Se spune că Serviciul secret american CIA a folosit bucăți din Zid la construirea noii sale clădiri din Langley, Virginia. Alte porțiuni au ajuns în Grădinile Vaticanului.
Astăzi părți ale Zidului Berlinului pot fi văzute în mai multe locuri din oraș între care: Galeria East Side; Bornholmer Straße70; Checkpoint Charlie, Friedrichstraße 43-45; Memorialul Zidului Berlinului, Bernauer Straße 111; Potsdamer Platz; Topografia terorii, Niederkirchnerstraße 8; Cimitirul Catedralei Vechi/ Sf. Hedwig, Liesenstraße 8; Parcul Groß Glienicke, Potsdamer Chaussee; Parcul Zidului Berlinului/Mauerpark, Bernauer Straße 63-64.
East Side Gallery este cea mai lungă secțiune a Zidului Berlinului care s-a păstrat până astăzi, și, totodată, cea mai lungă galerie de artă în aer liber din lume, având o lungime de 1316 metri. În 1990, peste 100 de artiști din mai mult de 20 de țări au decorat această porțiune a zidului cu lucrări de artă. Cele mai faimoase sunt „Sărutul fratern” dintre Honecker și Brejnev și trabantul care pare că sparge zidul.
Punctul de trecere a frontierei Bornholmer Straße, aflat la capătul estic al podului Bösebrücke, a fost primul loc în care a fost deschis Zidul Berlinului în seara zilei de 9 noiembrie 1989. Peste 100 de cireși ornamentali au fost plantați aici la inițiativa Japoniei.
Cel mai cunoscut punct de trecere a frontierei marcată de Zidul Berlinului este, fără îndoială, Checkpoint Charlie, care era controlat de americani.
În urmă cu 60 de ani, pe 27 octombrie 1961, aici a avut loc prima confruntare între tancurile americane și sovietice, eveniment care putea să declanșeze un conflict de proporții, evitat în cele din urmă după îndelungi tratative. Scena cu tancurile celor două superputeri, față în față, este una dintre imaginile simbol ale Secolului XX.
Peste 200 de persoane au fost ucise în timp ce încercau să treacă în Berlinul de Vest, peste Zid. Totodată, se consideră că mai mult de 5000 de cetățeni ai RDG au reușit să fugă peste Zidul Berlinului în Berlinul de Vest. Unele dintre cele mai spectaculoase evadări:
În 15 august 1961 polițistul de frontieră Conrad Schumann, în vârstă de 19 ani, a sărit peste gardul de sârmă ghimpată care marca frontiera dintre Berlinul de Est și Berlinul de Vest, în Bernauer Straße. Această imagine a făcut înconjurul lumii.
- Kurt Wordel, un mecanic pasionat a reușit să treacă din Berlinul de Est în Berlinul de Vest 55 de persoane, pe parcursul a 2 ani. Oamenii erau ascunși într-un compartiment secret realizat de Wordel în partea din față a unui Volkswagen Beetle, lângă motorul mașinii.
- În 1965 un tată care era închis cu soția și copilul său într-o clădire administrativă aflată aproape de Zid, a improvizat o tiroliană folosind niște frânghii și un ham cu roată, cu sprijinul unor complici, astfel reușind să treacă împreună cu soția și fiul său, în Berlinul de Vest.
- Între 1962 și 1964 au avut loc trei evadări reușite, prin tuneluri săpate pe sub Zid. Câteva zeci de persoane au reușit să treacă în acest mod în Berlinul de Vest. Săparea unui tunel nu era o treabă ușoară, realizându-se în mai multe luni. Cel mai lung tunel avea o lungime de 145 de metri și se întindea la o adâncime de doisprezece metri sub Bernauer Straße.
- Un francez și-a ascuns iubita din Berlinul de Est în două valize legate împreună, cu o gaură între ele și astfel a înșelat vigilența gărzilor est germane.
- În 1979, în noaptea de sâmbătă 15 spre duminică 16 septembrie, două familii din Germania de Est (un total de 8 persoane) au profitat de vântul favorabil pentru a părăsi Estul cu ajutorul unui balon cu aer cald improvizat.
