Vysehrad, considerat a fi cel mai vechi palat regal din Boemia, este o cetate medievală construită pe o stâncă aflată pe malul râului Vltava, ale cărei începuturi datează din secolul al XI-lea. Vysehrad este un simbol cultural național al Republicii Cehe, un loc încărcat de istorie dar și un loc potrivit pentru plimbări și relaxare, cu o priveliște uimitoare asupra orașului Praga. Este situat în cartierul Praga 2, intrarea principală în cetate fiind în strada V. Pevnosti, prin porțile Tabor și Leopold. Centrul de informare al Monumentului Cultural Național Vysehrad se află lângă Poarta Leopold și este deschis de la 10,00 la 18.00.
Conform legendei, Vysehrad a fost castelul prințesei Libuse, considerată Mama națiunii cehe, strămoașă legendară a dinastiei Premyslid (prima dinastie care a domnit în Boemia, din secolul IX până în anul 1306, interval în care și-au extins influența inclusiv asupra unor părți din Ungaria, Polonia și Austria). De pe stânca de la Vysehrad aceasta a prevestit măreția orașului Praga: „văd un mare oraș a cărui glorie va ajunge la stele”. Pe acel loc ea a poruncit să se construiască un castel și un oraș numit Praga.
Primele dovezi privind existența unei așezări fortificate pe stânca Vysehrad datează de la jumătatea secolului al XI-lea, din timpul domniei prințul Vratislav al II-lea, primul din dinastia Premyslid care a primit titlul de rege. Acesta a mutat reședința regală de la Castelul Praga la Vysehrad în anul 1070 și a construit aici Basilica Sfântul Petru și Pavel, Rotonda Sfântul Martin și Basilica Sfântul Laurențiu. De atunci așezarea și-a schimbat aspectul și rolul în mai multe rânduri, fiind transformată în oraș, cetate barocă, cazarmă pentru armatele franceze, prusace și austriece, în secolul al XVIII-lea și loc de înmormântare al marilor personalități ale națiunii cehe.
În interiorul cetății Vysehrad se află Basilica neogotică Sfinții Petru și Pavel, Rotonda romanică Sfântul Martin, cazemate și săli subterane care adăpostesc o parte dintre statuile originale de pe Podul Carol, un cimitir care servește drept loc de odihnă pentru multe personalități ale națiunii cehe, ruinele unor biserici, parcuri etc.
Basilica Sfinții Petru și Pavel din Vysehrad este una dintre cele mai importante clădiri din Praga. Construcția originară datează din timpul primului rege ceh, Vratislav al II-lea, care a ridicat aici o basilică romanică. În timpul împăratului Carol al IV-lea, în secolul al XIV-lea, construcția a fost refăcută în stil gotic și a devenit cea mai lungă clădire religioasă din Praga de la acea vreme, având 110 metri lungime. Totodată, importanța basilicii a crescut în timpul împăratului Carol al IV-lea, acesta incluzând-o în ritualul încoronării, care începea cu o noapte de rugăciune în Basilica Sfinții Petru și Pavel, după care, viitorul rege mergea pe jos până la Castelul Praga, în semn de umilință. La începutul secolului al XIX basilica a fost reconstruită în stil baroc pentru ca la sfârșitul aceluiași secol să capete aspectul neogotic pe care în păstrează și astăzi. În 2003, Papa Ioan Paul al II-lea a ridicat biserica Vysehrad la rangul de basilică papală minoră.
Basilica are 11 capele laterale, în cea de-a patra din partea dreaptă, numită Capela Ploii, se află o copie de înaltă calitate a celebrei icoane pictate a Maicii Domnului din Vysehrad, numită și Maria Ploii. Originalul picturii, care a fost împrumutat de Basilica Vysehrad, Galeriei Naționale din Praga, a făcut parte din colecția împăratului Carol al IV-lea și se consideră că a fost realizată de Sfântul Luca, existând o inscripție care atestă acest lucru pe spatele icoanei. Se crede că pictura a fost adusă la Vysehrad de Carol al IV-lea, după ce s-a întors din călătoria de încoronare de la Roma. În expoziția Trezoreriei Basilicii Sfinții Petru și Pavel, alături de obiecte liturgice, dintre care unele datează din secolele XIV și XVI, sunt expuse coroanele de argint în relief ale Fecioarei Maria și ale Pruncului Isus cu care pictura originală a fost împodobită în anul 1769.
Icoana și-a câștigat renumele de Maria a Ploii în anul 1638, când, într-o perioadă de secetă cumplită, unul dintre canonicii de la Vysehrad a visat faptul că trebuie să poarte pictura într-un pelerinaj la Mănăstirea Emaus din apropiere. Înainte ca procesiunea să ajungă la destinație a început ploaia care a ținut 3 zile. În secolele XVII și XVIII au avut loc mai multe procesiuni cu icoana Fecioarei Maria din Vysehrad pentru aducerea ploii. La una dintre acestea au participat 20.000 oameni.
Într-o altă capelă se află o statuie rară a Fecioarei Maria cu Pruncul, care datează din anul 1725 și despre care se spune că este făcătoare de minuni. Statuia, cunoscută sub numele de Sancovska, este din lemn și o înfățișează pe Fecioara Maria în picioare cu Pruncul Isus în brațe. Într-o nișă din peretele estic al capelei în care se află statuia Fecioarei se află o cutie de sticlă ce conține oasele presupuselor rămășite ale membrilor dinastiei Premyslid, între care și Vratislav al II-lea, care au fost îngropați în Basilica Sfinții Petru și Pavel și al căror mormânt a fost distrus în anul 1420.
Cel mai important cleric care a slujit la Basilica Petru și Pavel din Vysehrad a fost Sfântul Ioan de Nepomuk, patronul spiritual al Cehiei.
În cadrul expoziției Trezoreriei Basilicii este expus, alături de obiecte liturgice, dintre care unele foarte vechi, un facsimil al Codexului Vysehrad – o carte evanghelică bogat decorată, realizată cu ocazia încoronării primului rege ceh, Vratislav al II-lea, în anul 1085 și al cărei original se află la Biblioteca Națională a Cehiei. Este considerat ca fiind unul dintre cele mai valoroase manuscrise din lume.
Biletul de acces pentru Basilica și Trezoreria Vysehrad costă 130 coroane.
Rotonda Sfântul Martin a fost construită în jurul anului 1100, este singura clădire în stil romanic conservată din cetatea Vysehrad, fiind una dintre cele mai importante și mai vechi clădiri romanice păstrate în Cehia și totodată una dintre cele mai vechi construcții religioase din Praga. De-a lungul timpului a servit ca biserică, închisoare, depozit pentru muniție, fabrică de cartușe, locuință pentru săraci. O ghiulea zidită deasupra intrării în Rotondă amintește de evenimentele din 1757 când Praga a fost asediată de prusaci. În prezent este folosită în scopuri religioase.
Cimitirul Vysehrad, aparține de Basilica Petru și Pavel și datează din Evul Mediu. În secolul al XIX a fost transformat în cimitir național, aici fiind înhumate mai mult de 600 personalități ale poporului ceh: oameni de știință, poeți, scriitori, pictori, sculptori, sportivi. Printre cei mai renumiți se numără compozitorul Bedrich Smetana-fondatorul muzicii naționale cehe, compozitorul Antonin Dvorak, scriitoarea națională cehă Bozena Nemcova, scriitorul Jan Neruda, scriitorul Karel Capek, cel care a popularizat cuvântul „robot”, inventat de fratele său Josef Capek, pictorul Alfons Mucha etc. Cimitirul este dominat de Slavin, un mormânt comun pentru aproximativ 50 personalități cehe.
În apropiere de zidul estic al cimitirului se află trei fragmente ale unei coloane de piatră, cunoscută sub numele de Coloana Diavolului. Conform unei legende coloana fost adusă de la Roma de către diavol care a făcut un pact cu un preot din Vysehrad, urmând să ia sufletul preotului dacă va aduce un stâlp de piatră de la Biserica Fecioarei Maria din Roma, înainte de a se celebra Liturghia. Diavolul a zburat la Roma, a smuls coloana din biserică și a pornit spre Vysehrad, dar a fost întârziat de Sfântul Ioan și Sfântul Petru care i-au aruncat stâlpul de trei ori în mare, astfel că diavolul a ajuns prea târziu la Vysehrad. Furios, acesta a aruncat coloana spre Biserica Vysehrad iar în urma impactului coloana s-a rupt în trei bucăți. Această legendă este reprezentată în Basilica Sfântul Petru și Pavel, într-o pictură ce datează din anul 1760.
Cazematele din incinta cetății Vysehrad sunt coridoare subterane care au fost construite în secolele XVII și XVIII și au o lungime totală de 1017 metri, 1,6 metri lățime și 2,6 metri înălțime. O parte dintre acestea sunt deschise publicului în cadrul unui tur ghidat. În cadrul acestui tur se vizitează și Sala Gorlice, o încăpere subterană de 290 metri pătrați, cu o înălțime de 12 metri, construită între 1656 și 1678, care avea rolul de loc de adunare pentru trupe și loc de depozitare a muniției și alimentelor. Astăzi adăpostește 6 statui baroce originale de pe Podul Carol, care datează din secolul al XVIII-lea.
În incinta cetății Vysehrad se găsesc, de asemenea, Casa castelanului (Burgrave), singura construcție care se mai păstrează din palatul construit în timpul domniei împăratului Carol al XIV-lea, folosită în prezent ca spațiu pentru evenimente culturale; ruinele Bisericii Sfântul Laurențiu, construită în secolul al XI-lea și distrusă în timpul războaielor husite din secolul a XV-lea și care păstrează o imagine unică în Europa a împăratului Nero; impresionanta Poartă Leopold, construită în secolul al XVII-lea ca principală intrare în cetatea Vysehrad; rămășițele Bisericii Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul, construită în secolul al XIV-lea, Grădinile Karlach și Stulk etc.
Ce poţi vizita aproape de Cetatea Vysehrad
În apropierea cetății Vysehrad se află Mănăstirea Emaus, Casa Faust, Grădina Botanică din Praga și Casa care dansează.
Mănăstirea Emaus este numita oficial Biserica Abatiei Sfintei Fecioare Maria, Sfântul Ieronim și Sfintii slavi dar este cunoscută sub numele de Emaus pentru că a fost sfințită în data în care se citește Evanghelia întâlnirii lui Hristos cu ucenicii săi la Emaus. A fost fondată în anul 1347 de împăratul Carol al IV-lea, care a adus aici călugări din Balcani care foloseau limba slavonă veche ca limbă liturgică. Intenția împăratului era aceea de a întări legăturile dintre slavi și de a contribui la eliminarea schismei dintre biserica occidentală și cea răsăriteană. A fost singura mănăstire slavonă din imperiului lui Carol al IV-lea și a devenit un centru de cultură și artă. Numele său este legat de unul dintre cele mai celebre manuscrise illuminate din lume, Evanghelia de la Reims, care ar fi fost dăruită Mănăstirii Emaus de împăratul Carol al IV-lea. Prima parte a cărții este scrisă în alfabetul chirilic, a doua parte este scrisă în alfabet glagolitic. Despre partea chirilică se spune că ar fi cel mai vechi document scris în limba slavonă veche. Conform legendei a fost scrisă de sfântul Procopie de Sazava în secolul al XI-lea. Despre partea glogolitică se crede că a fost scrisă la Mănăstirea Emaus, în secolul al XIV-lea, din porunca împăratului Carol al IV-lea. În secolul al XV-lea manuscrisul ar fi ajuns la Constantinopol de unde a fost achiziționată de cardinalul Charles, cardinal de Lorena, din Casa de Guise, iar în 1554 a fost dăruită Catedralei Notre-Dame din Reims de unde și-a luat numele. Acest Charles, Cardinalul de Lorena, a înființat Universitatea din Reims și a fost protectorul lui Francois Rabelais (primul mare scriitor francez) și Pierre de Ronsard (supranumit „prințul poeților”, în onoarea căruia a fost creat soiul de trandafir „Eden” sau „Pierre de Ronsard”, selectat în anul 2006 ca „Trandafirul preferat al lumii”).
Se crede, fără să existe dovezi în acest sens, că manuscrisul a fost folosit la ceremoniile de încoronare ale regilor Franței, inclusiv Henric al III-lea (încoronat la Reims la 13 februarie 1575) și Ludovic al IV-lea (supranumit Regele Soare, încoronat la Reims la 7 iunie 1654) ar fi jurat cu mâna pe această carte.
Biserica Mănăstirii Emaus a suferit mai multe modificări de-a lungul anilor – inițial a fost o construcție gotică, apoi fațada sa a fost reconstruită în stil baroc, urmând ca apoi să i se adauge turnuri în stil neogotic. Înainte de sfârșitul celui de-al doilea război mondial, în februarie 1945, mănăstirea și biserica au fost bombardate, ocazie cu care au fost distruse și turnurile bisericii. După douăzeci de ani acestea au fost înlocuite cu două turnuri moderne, realizate din beton, cu vârfurile aurite, care dau un aspect unic bisericii și reprezintă unul dintre cele mai valoroase exemple de arhitectură modernă din Praga. Turlele au înălțimea de 52 metri, iar pentru aurirea ultimilor 4 metri s-a folosit 1,3 kg aur de 24 carate.
În colțul din stânga din spatele altarului se află o statuie a Madonei de la Montserrat – Madona Neagră care a scăpat, ca prin minune, neatinsă de bombardamentele din 1945. Biserica este renumită pentru picturile murale care prezintă scene biblice din Noul și Vechiul Testament și care sunt unele dintre cele mai remarcabile exemple ale stilului gotic din Cehia.
Casa Faust, numită oficial Palatul Mladota/Mladotovsky, este o clădire barocă situată în colțul sud-vestic al Pieței Carol, în apropiere de Primăria Nouă şi Mănăstirea Emaus, construită în secolul al XIV-lea, în stil gotic. De-a lungul timpului a fost locuită de mai multe personalități care au avut legătură cu științele oculte, de unde probabil și legătura cu celebrul personaj Faust, practicant al magiei negre, care și-a vândut sufletul Diavolului. Casa a fost cumpărată in 1590 de controversatul alchimist Edward Kelly care a avut laboratorul aici. Acesta a fost alchimistul oficial al împăratului Rudolf al II-lea și pretindea că deține secretul transformării metalului în aur.
În secolul al XVIII-lea casa a fost cumpărată de familia nobiliară Mladota. Unul dintre membrii familiei, Ferdinand Antonin Mladota, obișnuia să efectueze experimente chimice în casă, care au speriat zona înconjurătoare și care adesea produceau explozii, unele dintre acestea producând găuri în tavanul clădirii. Acesta deținea dispozitive care foloseau principiile electricității, magnetismului și opticii, figurine în mișcare, lucruri misterioase pentru acea vreme, care au contribuit la răspândirea unor superstiții și asocierea cu diavolul. Se spunea că drumul spre iad trece printr-o gaură din tavanul Casei Faust, care era imposibil de închis.
Un alt locatar excentric al casei a fost Karl Jaenig capelanul bisericii Sfântul Ioan Nepomuk, aflată lângă Casa Faust. Acesta a pictat pereții casei cu texte funerare, colecționa obiecte care aveau legătură cu moartea, avea o spânzurătoare și dormea într-un sicriu de lemn. În testamentul său, el a declarat că dorește să fie pus în sicriu întins cu fața în jos.
În plus, locul pe care se află Casa Faust a fost un loc de sacrificiu pentru zeița păgână întunecată Morana, zeița slavă a iernii și a morții.
În prezent Casa Faust aparține Spitalului Universitar din Praga și nu este deschisă publicului.
Casa care dansează se află pe malul drept al râului Vltava, lângă Podul Jirasek, și și-a dobândit numele de la arhitectura sa unică, în formă de turnuri care amintesc de faimosul duo dansator Fred Astaire și Ginger Rogers. Este deschisă publicului și găzduiește evenimente culturale, o cafenea și un restaurant panoramic la ultimul etaj.
