Cracovia este un oraș al legendelor și al istoriei, cu castele și catedrale care vorbesc despre vremuri glorioase, dar și cu locuri care păstrează amintirea întunecată a celui mai tragic capitol al secolului XX. Unul dintre acestea este Fabrica lui Oskar Schindler, transformată astăzi într-un muzeu care spune povestea orașului în timpul ocupației naziste și a eroismului unui om care a ales să sfideze răul.
Unde se află și ce este de fapt Fabrica lui Schindler?
Situată pe strada Lipowa nr. 4, în cartierul industrial Podgorze din Cracovia, Fabrica a fost înființată în anul 1937, de către un grup de antreprenori evrei polonezi, sub denumirea Rekord – Fabrica de vase emailate și produse din tablă.
În anul 1939, după ocuparea Cracoviei de către naziști, bunurile evreilor au fost confiscate, iar în toamna anului 1939, Oscar Schindler a preluat fabrica de la statul nazist, la un preț simbolic, cu ajutorul Partidului Nazist și a rețelei sale de relații.
Acesta a schimbat numele fabricii în Deutsche Emailwarenfabrik (DEF) și a continuat să producă vase emailate (tigăi, gamele, căni, farfurii) dar acestea au fost destinate armatei germane, fiind considerate echipamente de bază pentru soldații germani, esențiale pentru buna funcționare a Wehrmachtului.
În 1944, după evacuarea Lagărului Plaszów, Fabrica din Cracovia a fost abandonată iar angajații au fost mutați la noua fabrică din Brünnlitz (azi Brněnec, Cehia).
În perioada 2007-2010 clădirea originală de pe strada Lipowa nr. 4 a fost restaurată iar în 2010 a fost deschis Muzeul „Fabrica de email a lui Oskar Schindler”, secție a Muzeului de Istorie a Cracoviei.
Astăzi Fabrica lui Schindler găzduiește expoziția permanentă Cracovia sub ocupația nazistă 1939-1945, fiind una dintre cele mai vizitate atracții turistice ale orașului. În cele 45 de săli ale expoziției este prezentată viața de zi cu zi în oraș în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, cu accent pe soarta evreilor din ghetou și pe ascensiunea nazismului.
Printre atracțiile principale se numără:
-reconstituiri autentice ale orașului: străzi, apartamente, birouri și locuri emblematice din Cracovia anilor ’30–’40, redate fidel;
-documente originale și obiecte personale, inclusiv fotografii, scrisori, pașapoarte false și acte de muncă folosite de Schindler pentru a salva evreii;
-biroul lui Oscar Schindler: camera în care se afla acesta în perioada ocupației naziste este păstrată intactă. În interiorul biroului este reprodusă „Lista lui Schindler” – cu numele reale ale evreilor salvați, gravate în metal;
-filme documentare și mărturii video: povești emoționante ale supraviețuitorilor de pe lista lui Schindler.
Expoziția permanentă include, de asemenea, o serie de obiecte personale care au aparținut evreilor deportați în timpul celui de-al Doilea Război Mondial (valize, fotografii, documente și obiecte de uz casnic).
Exponatele sunt integrate în diverse secțiuni ale muzeului, cum ar fi reconstituirea unui apartament evreiesc din ghetoul din cartierul Podgorze al Cracoviei (aflat în apropierea Fabricii Lui Schindler) sau în scene care prezintă deportările și viața în lagărele de muncă.
Vizitatorii pot asculta mărturiile supraviețuitorilor evrei salvați de Oskar Schindler, care amintesc de curajul și lecția de umanitate probate de acesta:
– Mietek Pemper (1920–2011), unul dintre cei mai importanți colaboratori ai lui Schindler. A fost secretarul lui Amon Goeth, comandantul lagărului Plaszow. În secret, Mietek copia informații sensibile și îl ajuta pe Schindler să redacteze liste cu nume de evrei ce puteau fi „angajați” la fabrică – salvându-le astfel viața.
„Dacă aș fi fost prins, aș fi fost împușcat pe loc. Dar știam că tăcerea mea înseamnă viață pentru alții.”
– Rena Finder (n. 1929), avea 11 ani când a ajuns împreună cu mama sa în fabrica lui Schindler. Povestește cum, spre deosebire de alte locuri, în fabrica DEF primeau mâncare, haine și erau tratați cu o urmă de demnitate.
„Schindler nu a fost doar un salvator. A fost o lumină într-o lume de întuneric.”
– Leon Leyson/Leib Lejzon (1929–2013), cel mai tânăr evreu de pe lista lui Schindler – avea doar 10 ani când naziștii au invadat Polonia. Pentru a-l salva, Schindler a trebuit să mintă autoritățile, declarând că Leon era esențial pentru funcționarea mașinilor. Mai târziu, Leon a emigrat în SUA și a scris cartea de memorii „Băiatul de pe cutia de lemn”, în care povestește experiențele prin care a trecut în Holocaust și modul cum el și familia sa au fost salvați de Oscar Schindler.
Titlul face referire la faptul că, fiind prea mic pentru a ajunge la mașinile de lucru din Fabrica lui Schindler, stătea pe o cutie de lemn pentru a putea lucra. Acea cutie a devenit un simbol al supraviețuirii sale.
„Nu am înțeles atunci cine era acel om. Dar astăzi știu că mi-a salvat viața și viitorul.”
În 1972 Leyson l-a întâlnit pe salvatorul său Oskar Schindler la o reuniune a supraviețuitorilor, care a avut loc la Los Angeles. Leyson nu era sigur că Schindler își va aminti de el, dar acesta l-a recunoscut imediat, spunând: „Știu cine ești, ești micul Leyson”.
– Joseph Bau (1920–2002), falsificator de documente și artist, a reușit să falsifice acte care au salvat viețile multora. S-a căsătorit în secret în fabrica lui Schindler, într-o ceremonie religioasă periculoasă. Povestea sa este redată și în filmul „Lista lui Schindler”.
– Itzhak Stern (1901–1969), contabilul lui Schindler și omul din spatele organizării logistice a listei. A fost consilierul de încredere al lui Schindler și cel care l-a încurajat să folosească fabrica pentru salvarea evreilor.
„Când nimeni nu îndrăznea, Schindler a făcut-o. Cu riscuri, cu bani, cu tot ce avea.”
Programul de vizitare a Fabricii lui Schindler poate fi consultat la adresa: https://muzeumkrakowa.pl/en/branches/oskar-schindlers-enamel-factory
Având în vedere numărul foarte mare de turiști care vizitează Fabrica lui Schindler este recomandabil să achiziționați bilete de acces din timp, chiar cu câteva luni înainte, de pe site-ul Muzeului de Istorie a Cracoviei (https://bilety.mhk.pl/). Evitați astfel o așteptare de câteva ora la casa unde se vând bilete pentru ziua în curs.
Cine a fost Oskar Schindler?
Oskar Schindler (1908-1974) a fost un om de afaceri german, membru al Partidului Nazist. S-a născut în 1908, în Zwittau/Svitavy, Moravia (Cehia de astăzi), pe atunci Austro-Ungaria. La vârsta de 20 de ani, s-a căsătorit cu Emilie Pelzl, fiica unor fermieri bogați. Oskar a lucrat la fabrica de mașini agricole a tatălui său până când aceasta a dat faliment din cauza crizei economice. Apoi a lucrat ca reprezentant de vânzări la una din fabricile din Brno (Cehia).
În 1935 s-a alăturat Partidului German al Sudeților – SDP, denumire dată populației germane din Boemia, Moravia și Silezia austriacă și a devenit ulterior membru al Abwehr-ului, un serviciu de informații și contrainformații al forțelor armate germane. Totodată s-a alăturat NSDAP (Partidul Național Socialist al Muncitorilor Germani).
După ce trupele germane au intrat în Cracovia (6 septembrie 1939), Schindler a fost repartizat în acest oraș, cu sarcina de a se angaja în activități comerciale. Astfel a devenit administratorul fostei fabrici de email „Rekord” din districtul Zabłocie. El a cumpărat fabrica și a dezvoltat-o, transformând-o în Deutsche Emailwarenfabrik (DEF).
Având relații bune în rândul autorităților germane și abilități de manipulare și negociere, Schindler a obținut rapid contracte lucrative cu armata germană pentru fabricarea de veselă emailată și ustensile metalice pentru Wehrmacht, devenind furnizor militar oficial.
El a transformat DEF într-o unitate strategică pentru efortul de război, ceea ce i-a permis mai târziu să o folosească ca adăpost pentru evreii persecutați.
Inițial un om de afaceri oportunist, în căutarea îmbogățirii rapide, Schindler a angajat evrei în fabrica sa, aceștia constituind forță de muncă ieftină.
Odată cu trecerea timpului Schindler a văzut deportările, execuțiile sumare, foametea și brutalitatea naziștilor și a legat relații personale cu evrei precum Itzhak Stern (contabilul său) sau Mietek Pemper, oameni care i-au câștigat încrederea și respectul. A asistat direct la masacrul din Ghetoul Cracoviei și la cruzimile lui Amon Goeth din lagărul Plaszow.
Toate acestea l-au schimbat profund. Și nu a mai putut privi pasiv. Conform propriilor cuvinte: „Am știut că a fost greșit. Nu m-am putut întoarce cu spatele. Nu era vorba de bani, era vorba de vieți.”
Ceea ce a început ca o afacere oportunistă s-a transformat treptat într-o misiune umanitară. Folosindu-și influența, banii și relațiile cu ofițerii SS, Schindler a reușit să salveze de la deportare și moarte aproximativ 1.200 de evrei, oferindu-le locuri de muncă și protecție, folosindu-se de statutul și activitatea fabricii sale industriale ca paravan. Metoda lui nu a fost una unică sau miraculoasă, ci o combinație de șiretenie, corupție, influență și umanitate.
Începând cu 1940, Schindler a început să angajeze evrei din Ghetoul Cracoviei, argumentând că sunt muncitori mai ieftini (un avantaj pentru naziști) și sunt calificați. În realitate, mulți dintre ei nu aveau experiență în industrie, dar Schindler a falsificat datele ca să îi declare „utili”.
Angajații evrei din fabrica lui primeau rații de hrană mai mari decât în lagăre, condiții mai sigure de muncă, protecție față de Securitatea germană (Gestapo) și SS.
După lichidarea Ghetoului din Cracovia, în martie 1943, evreii au fost trimiși în Lagărul Plaszow. Aici, Schindler s-a folosit de relațiile sale politice și a oferit mită, alcool și bunuri de lux pentru a-l convinge comandantul lagărului, Amon Goeth, să permită crearea unei secții externe a lagărului în interiorul fabricii DEF.
Astfel, aproximativ 300 de evrei au trăit chiar în incinta fabricii, sub supravegherea lui Schindler și nu a SS-ului.
Amon Goeth este considerat unul dintre cei mai mari criminali din istorie. A fost comandantul Lagărului de muncă de la Plaszow din Cracovia între 11 februarie 1943 și 13 septembrie 1944. În această perioadă a coordonat lichidarea ghetoului Tarnów, de unde o parte dintre evrei au fost deportați la Plaszow iar majoritatea au fost trimiși la Auschwitz unde și-au găsit sfârșitul. Göth a împușcat personal între 30 și 90 de femei și copii în timpul lichidării ghetoului.
Supraviețuitorii lagărului Plaszow au relatat mai târziu că a ucis prizonieri pentru că îl priveau în ochi, mergeau prea încet sau îi serveau supă prea fierbinte. Multe dintre victimele sale au fost împușcate de Goeth de pe balconul casei sale cu pușca.
Totodată, Goeth a furat obiectele personale ale evreilor din casele din ghetouri, luând haine, bijuterii, mobilier și alte bunuri, pe care le vindea apoi pe piața neagră. Aceste bunuri pe care și le-a însușit și le-a vândut aparțineau statului, conform reglementărilor naziste.
În septembrie 1944, a fost arestat de SS und Polizeigericht (Tribunalul de Poliție) din Cracovia pentru fraudă pe scară largă, corupție și brutalitate și a fost închis la Breslau (Wroclaw).
A fost eliberat din închisoare în ianuarie 1945, din cauza diabetului și a fost mutat într-un sanatoriu din Bad Tolz. Acolo a fost arestat de americani, care l-au extrădat în Polonia la cererea autorităților poloneze. A fost judecat de Curtea Supremă din Polonia sub acuzația de comitere de crime în masă în timpul lichidării ghetourilor din Cracovia și Tarnów și a lagărelor de la Plaszow și Szebnie. A fost condamnat la moarte și spânzurat la 13 septembrie 1946. Ultimele sale cuvinte au fost: „Heil Hitler”.
Unul dintre supraviețuitorii Lagărului Plaszow, Joseph Bau, l-a descris pe Goeth ca fiind un monstru plin de cruzime care a îngrozit și a băgat frica de moarte în oameni.
În filmul Lista lui Schindler Goeth a fost întruchipat de actorul Ralph Fiennes, care a fost nominalizat la Oscar pentru această performanță.
În timpul filmărilor, Ralph Fiennes, îmbrăcat în uniforma purtată de Amon Goeth, a fost prezentat de Steven Spielberg unei supraviețuitoare a Lagărului Plaszow, aflată pe Lista lui Schindler – Mila Pfefferberg. Văzându-l pe Fiennes în uniforma comandantului lagărului aceasta a avut un atac de panică.
Când armata sovietică se apropia și lagărele din Polonia erau evacuate, muncitorii evrei urmau să fie trimiși în lagăre de exterminare din Germania. Schindler a profitat de haosul logistic și a propus mutarea fabricii sale în Brünnlitz (azi Brněnec, Cehia), pentru a continua producția în condiții mai sigure.
În acest context, împreună cu contabilii săi evrei (Itzhak Stern, Mietek Pemper), a alcătuit o listă cu 1200 evrei, pretinzând că toți sunt esențiali pentru fabrica din Brünnlitz.
În realitate mulți dintre „muncitorii” trecuți pe listă erau copii, bătrâni, femei casnice.
Schindler și-a cheltuit toată averea pentru a mitui oficialii germani, astfel încât cei aflați pe listă să ajungă la fabrica sa din Cehia și nu la Auschwitz. El a deschis fabrica din Brünnlitz ca refugiu pentru evrei, nu ca unitate productivă, din octombrie 1944, fabrica sa neproducând nimic cu adevărat util pentru armata germană, deși se angajase să producă inclusiv muniție pentru război.
Schindler a achiziționat materii prime de calitate slabă sau a încetinit intenționat producția, pentru a proteja evreii fără a atrage atenția. El le-a oferit acestora îngrijire medicală, alimente aduse prin contrabandă, haine și chiar lecții pentru copii.
Cei 1200 de evrei (în jur de 800 bărbați și 400 femei) au supraviețuit în fabrica sa până la sfârșitul războiului, în mai 1945. Acești supraviețuitori sunt cunoscuți drept „evreii lui Schindler” și au fost incluși pe celebra „Listă a lui Schindler”, care, astfel, au fost salvați de la deportarea în lagărele de exterminare.
Într-un context în care milioane de evrei au fost exterminați, fapta sa a fost una excepțională. După război, evreii salvați l-au susținut pe Schindler financiar, iar unii i-au rămas prieteni până la moarte.
Romanul Schindler’s List (1982) al lui Thomas Keneally și adaptarea cinematografică cu același nume (1993) de Steven Spielberg bazată pe acesta au făcut ca persoana și munca sa de salvare a evreilor să fie cunoscute publicului larg.
În 1967, Memorialul israelian al Holocaustului, Yad Vashem, l-a recunoscut pe Schindler ca fiind Drept între popoare, pentru salvarea muncitorilor evrei. A fost singurul membru al Partidului Nazist care a primit această onoare, iar evreii salvați l-au considerat un tată, un salvator, un miracol viu. În 1993 această recunoaștere i s-a acordat și soției lui Schindler, Emilie Schindler.
Titlul „Drept între popoare” se acordă cetățenilor care nu sunt evrei dar care și-au riscat viața sub regimul național-socialist în timpul celui de-al Doilea Război Mondial pentru a-i salva pe evrei de la moarte.
Fabrica lui Schindler nu este doar un simbol al memoriei Holocaustului, ci și o mărturie despre curajul individual într-o lume a cruzimii. Nu este doar o lecție despre trecut, ci și un avertisment pentru viitor. Este o lecție despre ororile războiului, despre umanitate, curaj și speranță.
