Mallorca - istorie

Cu o poziție strategică în Marea Mediterană, Mallorca freamătă de istorie, atrăgînd, de-a lungul timpului, o mulțime de cuceritori, invadatori, coloniști, care au contribuit la bogata sa cultură.

Se consideră că primele urme de locuire au o vechime de peste 7.000 de ani, când triburile de vânători-culegători trăiau în peșteri și alte adăposturi naturale.

Schimbările produse în bazinul mediteranean, în jurul anului 1200 î.e.n., de așa-numiții „oameni ai mării”/„popoarele mării”, originari, probabil, din Asia Mică, au generat o serie de migraţii, care au dat naştere, în insulă, culturii talayotice. Specifică insulei Mallorca și insulelor din apropiere, Menorca și Sa Dragonera, aceasta s-a dezvoltat în timpul epocii bronzului și a fierului, dăinuind până în preajma anilor 800 î.e.n. Așezările talayotice erau dominate de talayoturi (construcții circulare sau dreptunghiulare) înalte de două până la trei etaje, care erau folosite atât drept camere funerare, cât și ca forturi defensive. Fiecare așezare era înconjurată de ziduri ciclopice, construite din pietre masive, necioplite, fără mortar care să le țină împreună.

Una dintre așezările talayotice cele mai importante, declarată monument istoric-artistic, se află în Capocorb Vell, la aproximativ 12 km de municipiul Llucmajor, spre Cap Blanc și Cala Pi. Este unul dintre cele mai excavate situri talayotice din insulele Baleare, săpăturile dând la iveală o așezare impresionantă din epoca bronzului în Mallorca. Sunt descoperiți cinci talayoți (doi pătrați și trei rotunzi) și 28 de case. Site oficial: https://talaiotscapocorbvell.com/

Popoarele mării, a căror origine este incertă pentru istorici, au contribuit la ceea ce s-a numit Colapsul tarziu al Epocii Bronzului, aceștia au îngenunchiat Babilonul, Asiria, au pus capăt civilizatiei grecesti din Micene, au distrus civilizația hitită din Anatolia, au redus puterea Imperiului Egiptean care a pierdut Siria și Canaanul, au prădat și ars orașe din Ciprul de azi. Toate orașele importante din estul Mediteranei au fost distruse. În Grecia, întregul Peloponez a fost depopulat, 90 % dintre localităţi încetând să existe. Nici oraşele fortificate Knossos şi Teba nu au rezistat asaltului popoarelor mării. Civilizaţia greacă a intrat într-o perioadă întunecată și a avut nevoie de 400 de ani ca să îşi revină.

Urme ale vechilor locuitori din Mallorca pot fi văzute, de asemenea, la Necropola Son Real de lângă Can Picafort, unul dintre cele mai importante situri arheologice din Insulele Baleare. Necropola conține 143 de morminte, unde au fost găsite rămășițe a aproximativ 400 de indivizi, rămășițe de unelte, arme, artefacte de uz ritualic și ceramică. Este situată în partea de nord a insulei, în apropierea golfului Alcudia şi a staţiunii de vacanţă Can Picafort.

Începând cu secolul al VIII-lea î.Hr. Mallorca s-a aflat sub dominaţia fenicienilor. Aceștia, locuitori ai unor orașe state situate pe teritoriul actual al Libanului, au fost unii dintre cei mai de seamă navigatori și exploratori ai antichității, înființând colonii în întreaga regiune mediteraneană, inclusiv în Insulele Baleare. Au avut un rol important în cultura europeană, datorită alfabetului inventat de ei, care a stat la baza alfabetelor grecesc și latin. Totodată, fenicienii au fost creatorii celei mai mari rețele de vânzare de bunuri de lux din Orientul Mijlociu, fiind supranumiţi primii globaliști, datorită reţelei de colonii pe care au înfiinţat-o.

Ulterior, cartaginezii au încercat, fără succes, să ocupe insula, reușind însă să recruteze războinici locali pentru războaiele mediteraneene, așa numiții „gymnetas” care în greacă înseamnă „gol”, făcând aluzie la faptul că aceștia luptau goi și fără echipament militar, dotați doar cu renumitele praștii. Acesta este motivul pentru care autorii antici au numit insula Gymnesias (insula bărbaţilor dezbrăcaţi-nud), denumire care a reînceput să fie utilizată pentru o parte a argipelagului.

Mai târziu romanii i-au atras de partea lor pe acești luptători care s-au alăturat trupelor lui Iulius Cezar în luptele pentru cucerirea teritoriilor Galiei.

În 123 î.e.n, insula a fost cucerită de romanii conduși de consulul Quintus Caecilius Metellus, supranumit mai târziu Balearicus (c. 170 – c. 115 î.e.n.). În timpul războiului cu localnicii, pentru a-şi feri soldaţii de praştiile acestora, consulul a avut ideea genială de a proteja navele romane cu piei groase de animale. După doi ani de lupte, rezistenţa localnicilor a fost înfrântă şi insula ocupată de trupele romane.

Romanii au înființat aici două orașe: Palmeria (Palma de azi), care a devenit cel mai important centru comercial din Baleare și Pollentia (Alcudia). Pollentia a fost primul oraş roman întemeiat în Mallorca, ocupând o poziţie strategică între golfurile Alcudia şi Pollenca. Astăzi reprezintă cel mai important site arheologic din Insulele Baleare, păstrând ruinele unor locuinţe romane, teatrul, forumul şi multe altele. Mai multe despre Alcudia găsiți aici: https://www.turistory.ro/alcudia-destinatie-de-top-din-mallorca/

Romanii au fost procupaţi de cultivarea viţei de vie, a măslinelor şi exploatarea sării. Ei au implementat noi metode în agricultură care au adus prosperitate. Datorită organizării romane, Palmeria a devenit cel mai important centru comercial din Insulele Baleare.

Romanii preferau în locul toponimelor greceşti Gymnesias (folosit pentru a desemna Mallorca și Menorca) și Pitiusas (utilizat pentru Ibiza și Formentera), toponimul fenician Baleares, botezând cele patru insule cu numele latin Insulae Baliares. Acest lucru a dus în cele din urmă la asocierea Insulelor Baleare cu întregul arhipelag și termenul Gymnesias a fost pierdut.

În zilele noastre, toponimul Gymnesias a fost preluat din nou, extinzându-se şi asupra insulelor Dragonera și Cabrera.

Potrivit lui Strabon, numele Insulelor Baleare se datorează fenicienilor. Totuși, este destul de probabil ca numele să fie de origine grecească, fiind legat de priceperea locuitorilor acestei insule în mînuirea praștiilor.

După declinul Imperiului Roman de apus, în jurul anului 425, Mallorca a fost jefuită de vandali, un popor germanic care s-a stabilit pe insulă până în anul 534, când generalul bizantin al împăratului Justinian, Flavius Belisarius, (c. 505-565) a cucerit Insulele Baleare. Belisarius era născut pe teritoriul Bulgariei de azi (conform altor surse pe teritoriul Germaniei) şi a fost supranumit ultimul general roman. A fost unul dintre cei mai mari conducători militari ai Imperiului Roman târziu, reuşind să recucerească o mare parte din teritoriul care fusese pierdut de Imperiul de Apus și, pentru o perioadă, datorită eforturilor sale şi geniului său militar, s-a părut că Imperiul Roman ar putea fi restabilit sub conducerea Constantinopolului.

Nu s-a bucurat însă, de susţinerea totală a lui Iustinian, gelos pe succesele generalului, iar urmare administrării proaste a provinciilor recucerite și incursiunilor barbare continue pe teritoriul imperial, multe dintre câștigurile sale au fost pierdute într-o generație. O legendă spune că Iustinian l-a orbit, iar Belisarius și-a petrecut ultimii ani de viaţă ca cerșetor. Viaţa sa l-a inspirat pe scriitorul britanic Rober Graves, un ilustru locuitor al insulei Mallorca, care în 1938 a publicat romanul istoric Contele Belisarius, unde relatează viața generalului bizantin.

În anul 707 arabii au avut prima încercare de a cuceri insula. După două secole de lupte, în anul 903, arabii lui Isam al-Khawlani (Isam al-Jawlani) au ocupat insula, pe care au anexat-o la Emiratul Cordoba, inaugurând astfel 300 de ani de stăpânire arabă. În acest timp, au organizat insula din punct de vedere administrativ, au introdus sisteme inovatoare de irigare, astfel încât agricultura a prosperat.

Fostul oraș roman Palmeria a devenit Medina Mayurqa, unul dintre cele mai cosmopolite orașe din Europa la acea vreme, ajungând la o populație de 35.000 de locuitori la egalitate cu Barcelona sau Londra. Aici arabii au construit Alcázar sau Palatul Almudaina și marea moschee, locul ocupat acum de Catedrala Santa María din Palma sau La Seu.

Una dintre sursele de venit ale arabilor a reprezentat-o pirateria, aspect care a general nemulțumirea regilor spanioli. După o campanie sângeroasă purtată de creștini pentru pedepsirea arabilor în anul 1114, în 1229 Iacob I Cuceritorul (Jaume I în catalană, 1208 –1276, rege al Aragonului) a pornit campania de cucerire a insulelor. În fruntea unei armate de 15.000 soldați, la bordul a 155 corăbii, acesta a debarcat în insula în toamna anului 1229. După 3 luni de lupte, la 31 decembrie 1229, insula a fost cucerită de creștini şi a fost anexată la Regatul Aragonului. Menorca, care plătea deja tribut creștinilor și Ibiza au fost anexate și ele.

Medina Mayurqa, care avea atunci aproximativ 35.000 de locuitori și 27 de moschei era unul dintre cele mai populate 10 orașe din Europa de Vest la acea vreme, a fost jefuită și arsă în mare parte. Ca urmare a jafurilor și transformărilor, au rămas foarte puține urme ale Medinei Mayurqa. Cele mai importante vestigii sunt vechea cetate, baile arabe si poarta Almudaina.

31 decembrie a devenit cea mai importantă zi pentru locuitorii insulei, fiindu-i dedicat un festival – La Fiesta del Estandarte (Festivalul stindardului) care comemorează intrarea oficială a trupelor lui Iacob I în oraș, marcând sfârșitul stăpânirii islamice. Acesta este unul dintre cele mai vechi festivaluri din Europa, datând din secolul al XIII-lea. Denumit și Festivalul Cuceririi, are loc în Palma, în Plaza de Cort, la fiecare 31 decembrie, cu scopul de a comemora căderea și capturarea orașului de către trupele lui Iacob I de Aragon în 1229.

Festivalul debutează cu depunerea unei ofrande florale la statuia lui Iacob I situată în Plaza de España din Palma. Cu ocazia festivalului este expusă o copie a stindardului pe care regele Iacob I l-a purtat când a intrat în vechea Medina Mayurqa, originalul fiind pierdut într-un incendiu. În anul 2007 festivalul a fost declarat Bun de Interes Cultural Imaterial de către autoritățile din Mallorca.

Din această perioadă datează catedrala Santa Maria din Palma, care a fost închinată Sfintei Fecioare în semn de mulţumire pentru victoria creştinilor asupra musulmanilor.

Una dintre legendele insulei menţionează faptul că în timp ce armata condusă de regele Iacob I/Jaume I traversa Marea Mediterană pentru a ajunge în Mallorca, o furtună puternică a pus în primejie corabiile pe care erau îmbarcaţi. Regele a îngenuncheat pe puntea navei şi a implorat protecția Sfintei Fecioare, cu jurământul de a-i dedica o biserică, dacă reuşesc să treacă cu bine de furtuna năpraznică. Armata creştină iese cu bine din furtună, reușeşte să ajungă pe insulă fără nicio pierdere şi să cucerească insula. Drept mulţumire, tânărul rege a dedicat Maicii Domnului cea mai frumoasă moschee din oraş.

Iacob I a împărțit teritoriile nou cucerite între cei doi fii ai săi. Cel mai tânăr, Iacob al II-lea a primit Mallorca.

În 1276, la moartea lui Iacob I este înființat Regatul independent de Mallorca, condus de Iacob al II-lea, insula cunoscând ceea ce istoricii numesc „Epoca de Aur”. A fost construit Castelul Bellver, Almudaina a fost transformată într-un splendid palat gotic și a fost începută construcția Mănăstirii Sant Francesc. Palma devine unul dintre cele mai bogate orașe din Marea Mediterană.

Este epoca în care filosoful și omul de știință Ramon Llull (1235-1315), una dintre cele mai remarcabile personalități care au trăit pe insulă, își desăvârșește opera. Acesta este considerat primul autor care a folosit o limbă neoromanică în Europa; prin opera sa vastă (256 de lucrări filozofice, teologice și mistice etc.) punând bazele prozei literare catalane. Biserica Catolică l-a beatificat și i-a dat titlul de „Binecuvântat”, în anul 1858, primind de asemenea și titlul de Doctor. Începând cu anul 2001 este patronul inginerilor informaticieni din Spania. Este înmormântat în biserica Sant Francesc din Palma.

În 1344 regele Aragonului invadează Mallorca și reîncorporează cele trei insule în Regatul Aragonului.

În 1349 Iacob al III-lea încearcă să recupereze Regatul Mallorca și moare în bătălia de la Llucmajor.

1479 se înfiinţează Regatul Spaniei prin unirea Regatului Castilliei și Regatului Aragonului, care includea şi Mallorca.

În 1531 se naşte în Valldemossa, Mallorca, Catalina Thomas, singurul sfânt din insulă. Cunoscută sub numele de „La Beateta”, aceasta a fost o călugăriță augustiniană care și-a trăit viaţa în sfinţenie şi a avut o mare influență asupra societății din insulă. A fost atât de venerată încât a fost beatificată în 1792 și proclamată sfântă în 1930.

Secolul al XVIII-lea este marcat de confruntările cu piraţii din Africa de Nord. Ca răspuns, mai multe generații de marinari de seamă din Mallorca au primit misiunea de a-și apăra patria. Este perioada în care se remarcă Antonio Barcelo (1717-1797), cunoscut sub numele de căpitanul Barcelo, un faimos marinar, care a urcat pe scara ierarhică până la gradul de general-locotenent în marina regală spaniolă.

Între 1713-1784 este vremea în care a trăit Fray Junipero Serra, fondatorul misiunilor din California. Născut în micul sat insular Petra, Serra a călătorit în America, contribuind la înfiinţarea oraşului San Francisco și a altor orașe din California.