Complexul Wawel din Cracovia este simbolul identității naționale a Poloniei, un loc sacru pentru cultura și spiritul polonez. Timp de secole aici a fost reședința regilor polonezi și locul încoronărilor și înmormântărilor regale.
Cele două monumente emblematice, Castelul Regal Wawel și Catedrala Wawel, îmbină armonios arhitectura gotică, renascentistă și barocă și reprezintă unul dintre cele mai bine conservate și vizitate ansambluri regale din Europa Centrală.
Castelul Wawel și Catedrala Wawel sunt instituții muzeale distincte, fiecare cu propria casă de bilete: cea a castelului este lângă Turnul Sandomierska, în timp ce casa de bilete a Catedralei se află în apropierea intrării principale.
De asemenea, pentru castelul Wawel sunt disponibile mai multe tipuri de bilete. Date despre programul de vizitare a castelului și bilete de acces găsiți la https://wawel.krakow.pl/en/what-to-see.
Castelul Wawel a fost reședința regilor Poloniei până în secolul al XVII-lea. A rămas până astăzi un loc de pelerinaj istoric și cultural pentru polonezi și turiști din întreaga lume.
Se vizitează Camerele regale (apartamentele regelui și reginei, camerele care deserveau anturajul regal); Cabinetul de porțelan cu cea mai semnificativă colecție de obiecte din porțelan din Europa Centrală; sălile unde aveau loc sesiunile Sejmului și Senatului sălile în care se țineau audiențele regale, ceremoniile de nuntă și balurile; Trezoreria Coroanei; colecția de picturi (peste 1000 de picturi în ulei și câteva sute de acuarele, pasteluri și desene, între care picturi de Giorgio Vasari, Eugène Delacroix, Theodore Rousseau, Domenico Ghirlandaio, Bonifacio Veronese, pictură flamandă, germană, engleză); pivnițele palatului; Bârlogul Dragonului; Turnul Sandomierska; Grădinile regale.
Trezoreria Coroanei se află în aripa nordică a Castelului Wawel și păstrează însemne ale puterii regale poloneze, între care sabia Szczerbiec – sabia ceremonială folosită la încoronarea monarhilor polonezi din 1320 până în 1764.
Acesta este cel mai important obiect/monument istoric polonez și una dintre puținele comori ale coroanei poloneze medievale care a supraviețuit până astăzi.
De asemenea, pot fi văzute: cel mai vechi steag polonez; trofee de război; steme și insigne, bijuterii regale; capodopere ale bijuteriilor europene; comori de aur și argint; sigilii regale; obiecte valoroase donate de papi, nobili și conducători străini.
Expoziția permanentă „Arta Orientului” aflată în aripa vestică a Castelului Wawel păstrează una dintre cele mai valoroase și spectaculoase colecții de corturi otomane din Europa. Expoziția oferă o privire asupra lumii luxului specific Imperiului Otoman în secolele XVII–XVIII.
Majoritatea pieselor reprezintă trofeele de război capturate după victoria de la Viena din 1683, când regele polonez Ioan al III-lea Sobieski a condus armatele creștine într-una dintre cele mai importante confruntări cu Imperiul Otoman. Printre aceste trofee s-au numărat și corturi regale otomane, adevărate palate itinerante folosite de sultani și demnitari de rang înalt în timpul campaniilor militare.
Colecția include și covoare orientale, steaguri turcești (cea mai mare colecție din Europa), armură, arme ceremoniale și ceramică, care ilustrează atmosfera specifică Orientului.
Bârlogul Dragonului este o peșteră cu o lungime de 270 m, cu un traseu turistic accesibil de 81 m. Accesul se face prin curtea castelului, iar ieșirea duce la o statuie a dragonului care scuipă foc.
Legenda dragonului Wawel, care ar fi trăit în peștera aflată sub colina pe care este ridicat castelul este una dintre cele mai cunoscute povești ale orașului.
Se spune că sub Dealul Wawel trăia un monstru fioros care cerea jertfe umane. Regele Krakus, fondatorul mitic al orașului, care se presupune că a domnit în secolele VI-VII, a promis mâna fiicei sale celui care învinge dragonul. Un tânăr cizmar, Skuba, a umplut un berbec cu sulf și a păcălit bestia. Dragonul a mâncat berbecul și a fost atât de însetat încât a băut apă din Vistula până a explodat.
În onoarea acestui moment, a fost ridicată Cetatea Wawel deasupra bârlogului dragonului, iar orașul a primit numele de Krakow – „orașul lui Krakus”.
Turnul Sandomierska, unul dintre cele trei turnuri de apărare conservate din Wawel, adaptate pentru utilizarea armelor de foc. A fost construit în jurul anului 1460 în timpul domniei lui Cazimir al IV-lea Iagello pentru a întări apărarea reședinței regale din sud, care era cea mai vulnerabilă la atacurile inamice.
Pe timp de pace era folosit ca închisoare. Plasarea la etajele superioare era considerată o pedeapsă onorifică, rezervată persoanelor de origine nobilă.
Catedrala Wawel a fost locul de încoronare și de înmormântare al majorității regilor polonezi. Începând cu Vladislav cel Scurt (în anul 1320) aproape toți regii polonezi au fost încoronați la Catedrala Wawel.
Catedrala adăpostește moaștele Sfântului Stanislaw (Stanislau de Szczepanów, 1030-1079), venerat în Biserica Catolică ca Stanislau Martirul, patronul Poloniei și al Cracoviei.
Memoria Sfântului Stanislaw a avut un rol esențial în formarea conștiinței naționale în rândul polonezilor. Începând de la Vladislav cel Scurt regii polonezi au fost încoronați în timp ce îngenuncheau în fața sarcofagului său.
Regii polonezi și liderii militari obișnuiau să-și atârne trofeele – steaguri ale armatelor străine – pe altarul său. Acolo au fost atârnate și steagurile Cavalerilor teutoni din bătălia de la Grunwald (Tannenberg) din 1410 (una dintre cele mai mari bătălii ale Evului Mediu, în care armata polono-lituaniană a învins armata cavalerilor teutoni) și un steag turcesc, un trofeu din bătălia de la Viena din 1683.
Criptele catedralei adăpostesc mormintele regilor, ale eroilor naționali și ale poeților celebri, precum Adam Mickiewicz și Juliusz Słowacki.
Una dintre atracțiile catedralei este Turnul Clopotniței Sigismund, cu peste 70 trepte din lemn care duc la celebrul Clopot al lui Sigismund (realizat în anul 1520), considerat sacru de către polonezi.
Este unul dintre cele mai mari clopote medievale din Europa și cântărește aproape 13 tone. Este tras doar la ocazii speciale de către opt oameni în același timp.
Se spune că aduce noroc celui care îl atinge. A fost donat Catedralei Wawel de către Sigismund I Bătrân, rege al Poloniei și Mare Duce al Lituaniei.
Potrivit unei legende clopotul a fost realizat din tunurile moldovenești capturate în bătălia de la Obertyn (1531), dar bătălia a avut loc la 10 ani după ce clopotul a fost instalat în turnul catedralei Wawel.
Bătălia de la Obertyn a avut loc la 22 august 1531 între armata poloneză sub comanda marelui hatman al coroanei Jan Amor Tarnowski și armata moldovenească condusă de domnitorul Moldovei, Petru Rareș.
Bătălia s-a încheiat cu victoria polonezilor și a decis sfârșitul conflictului pentru Pocuția (un ținut istoric situat pe râul Prut, în Ucraina de astăzi, care a fost cel mai sudic punct al Regatului Poloniei). În secolul al XVI-lea, Pocutia a fost un teritoriu disputat între Polonia și Moldova.
După mai multe victorii ale armatei moldovenești condusă de Petru Rareș (la Sniatyn – 4 decembrie 1530; Kolomyja; Khotyn – 31 decembrie 1530), bătălia decisivă s-a dat la Obertyn, o localitate din Ucraina de astăzi.
Polonezii au capturat 50 de tunuri moldovenești iar aproximativ 1.000 de soldați moldoveni au fost luați prizonieri.
Tarnowski a fost întâmpinat de regele Sigismund I la Wawel iar steagurile armatei moldovenești capturate au fost atârnate în Catedrala Wawel, lângă cele din bătălia de la Grunwald.
Un alt obiect remarcabil din catedrală este Crucifixul lui Iisus Hristos (cunoscut și sub numele crucea reginei Hedviga), înalt de peste 2 metri, acesta datează din secolul al XIV-lea. Este expus în Altarul lui Isus Răstignit unde se află și mormântul reginei Hedwiga.
Potrivit legendei, tânăra și pioasa regină Hedwiga de Anjou (1370-1399) se ruga adesea în fața crucifixului, iar în timpul acestor rugăciuni Iisus i s-ar fi adresat de mai multe ori. Hedwiga de Anjou a fost încoronată rege al Poloniei în anul 1384. A fost canonizată în anul 1997 de papa Ioan Paul al II-lea.
Regina a comandat prima traducere a Cărții Psalmilor în limba poloneză. Un exemplar al acestei lucrări, cunoscută sub numele de Psaltirea Florian, a supraviețuit până în zilele noastre. Acesta este unul dintre cele mai vechi documente scrise în limba poloneză. Numele său provine de la Mănăstirea Sfântul Florian din Austria de unde a fost cumpărată de guvernul polonez în anul 1931. Manuscrisul are o istorie zbuciumată, între altele fiind evacuat împreună cu guvernul polonez, prin România, în Franța, în timpul celui de-al doilea război mondial.
Documentul, cunoscut și sub numele de Psaltirea lui Hedwiga, se află în prezent în colecțiile Bibliotecii Naționale a Poloniei din Varșovia.
Regina Hedwiga este creditată ca fiind fondatoarea Mănăstirii Carmelite a Maicii Domnului din Cracovia. Se crede că aceasta a supravegheat personal construirea mănăstirii. Într-una din vizitele pe șantier a observat că unul dintre muncitori era foarte trist și l-a întrebat care este cauza acestei supărări.
Acesta i-a vorbit de situația sa familială dificilă, despre faptul că soția sa, mamă a trei copii, era grav bolnavă, aproape de moarte iar el nu avea banii necesari pentru a-i putea cumpăra cele necesare tratamentului. Regina Hedwiga, mișcată de situația acestui om, s-a aplecat să-și scoată unul dintre ciorapi din care a scos o închizătoare de aur și i-a dat-o muncitorului.
În acel moment, a pus piciorul gol pe o piatră impregnată cu var și a lăsat o amprentă pe ea. După ce a plecat, muncitorul a văzut amprenta, a luat acea piatră și a zidit-o în peretele bisericii. Astăzi amprenta reginei poate fi văzută într-unul din colțurile bisericii carmelitane de pe strada Karmelicka 19 din Cracovia (https://krakow.karmelici.pl/).
Papa Ioan Paul al II-lea a oficiat prima sa Liturghie în calitate de preot în cripta Catedralei Wawel la 2 noiembrie 1946.
Catedrala Wawel are 19 capele, cea mai frumoasă fiind considerată Capela Sigismund. Aceasta a fost construită în secolul al XVI-lea din dispoziția regelui Sigismund I cel Bătrân, ca mausoleu al familiei regelui. A fost catalogată ca fiind cea mai reprezentativă lucrare a renașterii italiene din afara Italiei.
Se remarcă monumentul funerar al lui Sigismund cel Bătrân, acesta fiind reprezentat pe o parte, sprijinit pe umăr, ca și cum ar fi adormit doar pentru o scurtă perioadă de timp, și sculptură renascentistă a Sfântului Sigismund, considerată a fi cea mai bună din Polonia. Cupola capelei se distinge din exteriorul catedralei, fiind singura acoperită cu tablă aurită.
Catedrala Wawel nu este doar o biserică monumentală, ci o sinteză a sufletului polonez – loc de închinare, de reculegere și de omagiu adus istoriei.
Una dintre marile personalități ale Poloniei, pictorul, scriitorul, poetul, dramaturgul și arhitectul Stanisław Wyspiański a spus despre catedrala Wawel:
„Aici, totul este Polonia, fiecare piatră și fiecare lucru mărunt. Oricine intră în ea, devine el însuși parte a Poloniei, parte a construcției ei. Aici adăugăm o măsură acestui organism – și abia acum, între aceste ziduri, suntem noi înșine Polonia.”
Muzeul Catedralei Ioan Paul al II-lea, aflat în interiorul complexului de pe Dealul Wawel, a fost inaugurat în anul 1978 de Arhiepiscopul de Cracovia, cardinalul Karol Wojtyla, viitorul Papă Ioan Paul al II-lea, pentru a pune în valoare moștenirea spirituală a Catedralei Wawel.
Expoziția cuprinde cele mai vechi și mai importante costume poloneze și obiecte legate de cultul religios: obiecte de artizanat, textile, picturi și sculpturi din fundații regale, episcopale și nobiliare, care se numără printre cele mai valoroase suveniruri ale națiunii poloneze. Una dintre cele mai sacre relicve expuse este tunica episcopului Stanislaw din Szczepanow, martirizat în 1079 și devenit ulterior sfântul patron al Poloniei.
De asemenea, muzeul expune o mitră și un toiag pastoral folosite de Papa Ioan Paul al II-lea în timpul vizitelor sale în Polonia.
Site oficial: https://www.katedra-wawelska.pl/muzeum-wawelskie/historia/
