Castelul Praga este cel mai popular obiectiv turistic din Praga, cu o istorie fascinantă și o arhitectură impresionantă. Construit pe dealul Hradcany, pe malul râului Vltava, acesta este simbolul Republicii Cehe și a fost reședința regilor Boemiei, a împăraților Sfântului Imperiu Roman și a împăraților austrieci. Este cel mai mare castel din lume conform cărții recordurilor Guiness și este un sit al Patrimoniului Mondial UNESCO. A fost fondat în jurul anului 880 de către prințul Borivoj din dinastia Premyslid.
Castelul a cunoscut cea mai mare dezvoltare în secolul al XIV-lea, când Carol al IV-lea, împărat al Sfântului Imperiu Roman, și-a stabilit reședința aici și a construit Catedrala Sfântul Vitus. în secolul al XVI-lea împăratul Rudolf al II-lea, din Casa de Habsburg, a contribuit la dezvoltarea Castelului și a adăugat câteva clădiri în stil renascentist. Forma şi aspectul actual al castelului datează din secolul al XVIII-lea, din timpul domniei împărătesei Maria Tereza. Din 1918 este sediul președinților cehoslovaci, ulterior cehi.
Turul turistic al Castelului Praga include: Catedrala Sfântul Vitus, Vechiul Palat Regal, Bazilica Sfântul George, Pinacoteca Castelului, Expoziția permanentă „Povestea Castelului Praga”, Expoziția Gărzii Palatului, Aleea de Aur, Palatul Rosenberg. De asemenea, în timpul verii se vizitează Grădina Regală, Grădinile sudice și Șanțul cerbului (un defileu natural prin care curge pârâul Brusnice), aflat în fața Turnului Mihulka.
Se pot vizita, totodată, Palatul Lobkowicz și Muzeul Jucăriilor. Alte clădiri din Complexul Castelului Praga sunt accesibile publicului atunci când găzduiesc expoziții sau concerte. Complexul are mai multe intrări, intrarea principală fiind cea din Piața Castelului (Piața Hradcany), printr-o poartă împodobită cu sculpturi ale titanilor, realizate în 1770, prin care se trece în Curtea nr. 1 a Castelului numită „Curtea de onoare”. Aici are loc la ora 12 schimbarea gărzii palatului, o ceremonie care este urmărită de o mulțime de turiști.
În continuare, se trece prin Poarta Matthias, construită din ordinul împăratului Rudolf al II-lea și finalizată în 1614, în timpul împăratului Matthias de Habsburg, fratele împăratului Rudolf al II-lea. Aceasta face trecerea din Curtea nr. 1 în Curtea nr. 2 a Castelului și este considerată a fi cel mai vechi monument laic baroc din Republica Cehă. În Curtea nr. 2 se află Capela Sfintei Cruci și intrarea în Pinacoteca (Galeria) Castelului Praga, care adăpostește, printre altele, opere ale artiștilor Peter Paul Rubens, Tițian sau Paolo Veronese. În mijlocul curții se află Fântâna lui Leopold. Tot în această curte găsiți casele de bilete pentru accesul în spațiile deschise publicului din cadrul Castelului Praga.
Cea de-a treia curte a Castelului Praga este dominată de Catedrala Sfântului Vitus fondată de împăratul Carol al IV-lea în 1344 ca biserică de încoronare. Tot aici se află Piața Sfântul Gheorghe, cu Vechiul Palat Regal, Mânăstirea Sfântul Gheorghe, Bazilica Sfântul Gheorghe, fostul sediu al Episcopilor din Praga – Provosty și statuia Sfântului Gheorghe, o replică a unei sculpturi din anul 1373.
CATEDRALA SFÂNTUL VITUS, numele întreg Catedrala Sfântul Vitus, Venceslau și Adalbert, a fost construită pe locul rotondei romanice ridicată de prințul Venceslau (mai târziu Sfântul Venceslau) în anul 925. Aceasta a fost demolată și înlocuită cu o bazilică în anul 1060. Piatra de temelie a actualei catedrale a fost pusă la 21 noiembrie 1344 de împăratul Carol al IV-lea. Catedrala a fost sfințită aproape 600 de ani mai târziu, în 1929. Este cea mai mare și mai importantă biserică din Republica Cehă și este sediul Arhiepiscopului de Praga. Încoronările regilor și reginelor Boemiei au avut loc în Catedrală până în anul 1836.
Adăpostește mormintele unor regi cehi, ale împăraților Carol al IV-lea și Rudolf al II-lea, Capela Sfântului Venceslau – cel mai important loc al Catedralei, construită la ordinul împăratului Carol al IV-lea de arhitectul Petr Parler (arhitect germano-ceh, cunoscut ca proiectant al Catedralei Sfântul Vitus, al Podului Carol și al Orașului Nou din Praga) și bijuteriile coroanei cehe.
Capela Sfântului Venceslau este cea mai importantă capelă a catedralei și adăpostește mormântul celui mai însemnat sfânt ceh, Sfântului Venceslau. Pietrele semiprețioase care împodobesc pereții și picturile murale din Ciclul Patimilor fac parte din decorului original al capelei realizat în secolul al XIV-lea. De asemenea, pereții Capelei sunt decorați cu picturi care descriu scene din viața Sfântului Venceslau şi legende despre acesta, care datează din secolul XVI.
Una dintre picturi reprezintă consiliul regal la care Sfântul Venceslau a întârziat și membrii adunării au decis să nu-i arate respect și să nu-i ofere un scaun. Dar sfântul a sosit însoțit de doi îngeri și cu un crucifix de aur strălucind deasupra capului său. Când regele l-a văzut, i-a oferit propriul scaun. La sfârșitul consiliului, regele a deschis trezoreria regală și i-a oferit un cadou la alegere. Venceslau a luat racla cu mâna Sfântului Vitus, pentru care a construit Rotonda Sfântului Vitus. De asemenea, pictura uciderii Sfântului Venceslau, realizată în 1543, poate fi văzută acolo.
Sfântul Venceslau (907-935/929), patronul spiritual al Cehiei, a fost nepotul lui Borivoj I și duce al dinastiei Premyslid, fiind ucis de propriul său frate Boleslav cel Crud. Martiriul său și reputația de bunătate de care s-a bucurat au făcut să fie ridicat la rangul de sfânt. Împăratul Sfântului Imperiu Roman Otto I i-a acordat post-mortem titlul de rege. Imnul Sfântului Venceslau este unul dintre cele mai vechi cântece cehe cunoscute în istorie, datând din secolul al XII-lea.
În 1918, în perioada formării statului cehoslovac, acest cântec a fost propus ca una dintre variantele pentru imnul național. Imnul a fost cântat la evenimente importante, precum încoronarea regilor cehi și a fost, de asemenea, auzit la funeraliile lui Tomas Garrigue Masaryk, primul președinte al Republicii Cehoslovace, și Vaclav Havel.
O legendă din Cehia spune că atunci când țara va fi în pericol statuia ecvestră a regelui Venceslau din Piața Venceslau din Praga va căpăta viață și împreună cu armata sa adormită din muntele Blanik va veni în ajutorul țării. Când va trece peste Podul Carol, calul regelui se va împiedica de o piatră și va scoate la iveală legendara sabie a prințului ceh Bruncvik, zidită de acesta în Podul Carol, cu care Venceslau îi va ucide pe toți dușmani cehilor, aducând pace și prosperitate în țară.
Dinastia Premyslid a fost o dinastie regală din Boemia care a domnit între secolul IX și 1306 în Ducatul Boemiei (ulterior Regatul Boemiei), Moravia, precum și în părți din Polonia (inclusiv Silezia), Ungaria și Austria. Inițial membrii dinastiei au condus un mic teritoriu din jurul Pragăi, populat de un trib al slavilor occidentali. Primul duce Premyslid atestat documentar a fost Borivoj I, bunicul Sfântului Venceslau (c. 852 – c. 889).
Ușa din colțul sud-vestic al Capelei Sfântului Venceslau duce la Camera Coroanei în care sunt păstrate Bijuteriile coroanei cehe. Acesta este cel mai bine păzit loc din Castelul Praga. Ușa și cufărul în care sunt păstrate bijuteriile coroanei au câte șapte încuietori, cu șapte chei diferite, care sunt păstrate de Președintele Republicii, Primul Ministru, Arhiepiscopul de Praga, Președintele Camerei Deputaților, Președintele Senatului, Decanul Capitolului Mitropolitan al Catedralei Sfântului Vitus și Primarul orașului Praga, fiind nevoie să se întrunească cu toții pentru a deschide încuietorile.
Camera Coroanei a fost construită în secolul al XIV-lea și se credea că Sfântul Venceslau și ceilalți sfinți îngropați în catedrală vor proteja bijuteriile coroanei.
Cele mai importante bijuterii ale coroanei cehe sunt:
– Coroana Sfântul Venceslau care a fost făurită în anul 1346 pentru încoronarea lui Carol al IV-lea ca rege al Boemiei, eveniment care a avut loc în anul 1347. Ulterior, Carol al IV-lea a dispus ca, în timpul încoronării, fiecare suveran să jure credință moștenirii Sfântului Venceslau. Coroana era folosită doar în timpul ceremoniei încoronării apoi era așezată pe craniul Sfântului Venceslau. Papa Clement al VI-lea (1291-1352) a emis o bulă conform căreia oricine va atinge coroana Sfântului Venceslau fără autorizație va fi excomunicat.
O legendă cehă spune că oricine își pune coroana pe cap fără autorizație va muri în curând. Acest lucru s-a întâmplat cu Reinhard Heydrich, șeful Biroului Principal de Securitate al Reich-ului, protector adjunct al Boemiei și Moraviei, unul dintre arhitecții Holocaustului, care a fost asasinat în 1942 de parașutiștii cehi trimiși de guvernul cehoslovac aflat în exil să-l omoare.
– Sceptrul regal și mărul regal, care datează din prima jumătate a secolului al XVI-lea;
– Crucifixul de încoronare, din secolul al XIV-lea;
– Mantia încoronării.
Bijuteriile coroanei cehe sunt expuse publicului doar în mod excepțional, la ocazii speciale. De la înființarea Republicii Cehe bijuteriile coroanei au fost expuse la Castelul Praga de opt ori. Ultima dată au fost expuse în 2013, cu ocazia celei de-a 30-a aniversări a fondării Republicii Cehe.
Pe peretele sudic al Catedralei, Marele Turn de Sud adăpoștește cel mai mare clopot din Republica Cehă, Clopotul Zikmund (Sigismund). Acesta a fost construit în 1549, are aproximativ 15 tone şi este nevoie de 6 clopotari pentru a-l balansa. Multe legende au fost țesute în jurul acestui clopot. Se spune că, după ce a fost construit, nimeni nu știa cum să ridice în Turnul Clopotniță un clopot atât de greu. Fiica regelui însăși a creat un sistem de scripeți cu ajutorul cărora clopotul a fost tras pe o frânghie împletită din părul prințesei. După ce clopotul a fost instalat în clopotniță ea a distrus mașinăria astfel încât nimeni să nu afle principiul acesteia.
Clopotul își schimbă sunetul în funcție de starea de spirit din țară și de evenimentele pe care le anunță. Când a anunțat terminarea Bătăliei de la Muntele Alb, una dintre cele mai importante bătălii din istoria Cehiei, unde Armata Stărilor Cehe a fost învinsă de Armata Imperială și Armata Ligii Catolice Germane, clopotul a sunat atât de trist încât i-a trezit pe sfinții îngropați în catedrală. În 1618 a avut loc răscoala antihabsburgică a orășenilor cehi (cunoscută sub numele Bătălia de la Muntele Alb), sprijinită de nobilimea protestantă, care a constituit prologul Războiului de 30 de ani. Înfrângerea răscoalei a avut ca urmare instaurarea așa-numitei perioade de întuneric, în timpul căreia a fost desființată autonomia statală cehă.
Se spune că soarta Cehiei este legată de Clopotul Zikmund, iar deteriorarea inimii acestuia anunță un dezastru sau o nenorocire care va lovi țara. Pe 15 iunie 2002, când clopotul a fost tras cu ocazia sărbătorii Sfântului Vitus, inima clopotului, care are o greutate de aproape 500 kg, s-a rupt. În luna august a acelui an au avut loc inundații devastatoare care au afectat Cehia și orașul Praga.
În anul 1670 când inima lui Zikmund s-a rupt, la scurt timp evenimentul a fost urmat de moartea legendarului filozof, profesor, organizator de școli și teolog Jan Amos Comenius (1592-1670), considerat părintele educației moderne, unul dintre simbolurile națiunii cehe. Programul de parteneriat școlar al Uniunii Europene, Comenius, a fost numit în onoarea savantului ceh. În 1797 inima clopotului s-a rupt nu cu mult timp înainte ca trupele rusești să treacă prin Moravia și Silezia în drumul lor spre câmpurile de luptă din nordul Italiei, provocând daune imense în locurile pe unde trecut.
O altă legendă spune că atunci când împăratul Carol al IV-lea a murit, toate clopotele din turnul Catedralei Sfântul Vitus au început să bată singure și au fost urmate de toate clopotele din Praga.
De asemenea, se spune că un profet i-a prevestit regelui ceh Venceslau al IV-lea (fiul lui Carol al IV-lea) că va muri în fața Clopotniței. Regele a fost atât de speriat de acest lucru încât a dispus distrugerea turnului clopotniță. Când primul etaj al turnului a fost dat jos a izbucnit mișcarea husiților (1419-1436), pornită de adepții reformatorului Jan Hus ca o reacţie împotriva autorităţii imperiale, a averii şi influenţei bisericii catolice. Regele a fost atât de furios la aflarea veștii, încât a făcut un atac de cord și a murit la scurt timp după aceea.
Turnul, care are o înălțime de aproape 100 metri, este deschis vizitatorilor iar la capătul a 287 de trepte oferă una dintre cele mai frumoase priveliști asupra orașului. Pentru accesul în turn se plătește o taxă de 150/250 coroane, în funcție de sezon, aproximativ 30/50 lei.
În colțul sud-vestic al Catedralei Sfântului Vitus se află Vechiul Provosty, fostul sediu al episcopilor din Praga, care datează din secolul al XI-lea. Inițial reședința episcopilor a fost o simplă casă de piatră care a fost distrusă de un incendiu în anul 1142. Clădirea actuală datează din secolul al XVIII-lea. Întrunul din colțurile clădirii se află statuia Sfântului Venceslau, realizată în anul 1662.
VECHIUL PALAT REGAL. Clădirea originară a palatului, în cea mai mare parte din lemn, a fost construită la începutul secolului IX de către prințul Borivoj. În secolul al XII-lea, prințul Venceslau a construit un palat romanic din piatră ale cărui rămășițe s-au păstrat în subteran până în prezent. În prima jumătate a secolului al XIV-lea, împăratul Carol al IV-lea a mărit clădirea romanică și astfel a apărut un palat gotic cu un interior boltit căruia fiul său, Venceslau al IV-lea i-a adăugat două aripi perpendiculare.
În timpul regelui Vladislav Jagello (cunoscut și sub numele Vladislav al II-lea al Ungariei), care a domnit în Boemia între 1471 – 1516 și a fost rege al Ungariei și Croației din 1490 până în 1516, a adăugat Sala Vladislav care a fost destinată ceremoniilor regale, aici având loc festivitățile de încoronare, banchete dar și turnee ale cavalerilor. Ieșirea din Sala Vladislav se face prin Scara Călăreților care a fost construită pentru a permite cavalerilor să intre călare pentru a participa la turnirurile organizate în Sală.
Sala Vladislav încă îndeplinește parțial funcții de stat: alegerile pentru Președintele Republicii Cehe au loc acolo precum și adunări ceremoniale legate de zilele importante pentru statul ceh.
Accesul la Vechiul Palat Regal este inclus în biletul Castelul Praga – Circuit de bază care mai oferă acces la catedrala Sfântul Vitus, Aleea de Aur și Bazilica Sfântul Gheorghe.
În vecinătatea sălii Vladislav se află Biserica Tuturor Sfinților construită de Petr Parler pe locul capelei palatului romanic. Biserica Tuturor Sfinților este deschisă publicului numai atunci când sunt ținute slujbe religioase.
În clădirea Vechiului Palat Regal se poate vizita Expoziția permanentă Povestea Castelului Praga unde sunt prezentate evenimente istorice importante, etapele construirii complexului castelului și sunt expuse obiecte originale din colecțiile castelului. Accesul la Expoziția permanentă Povestea Castelului Praga este inclus în biletul Castelul Praga – Circuitul Expozițiilor Permanente care mai oferă acces la Pinacoteca Castelului Praga, Expoziția permanentă a Gărzii Castelului și Palatul Rosenberg (în funcție de sezon).
PINACOTECA CASTELULUI PRAGA expune publicului piese din Colecția împăratului Rudolf al II-lea, lucrări ale unor importanți maeștri italieni, germani, olandezi, flamanzi și alți maeștri, împreună cu picturi ale pictorilor baroci cehi. Se remarcă picturile lui Tițian, Veronese, Aachen și Rubens. Intrarea în Pinacotecă se face din curtea a 2-a a Castelului Praga. Accesul este permis în sezonul de vară de la 9 a.m. la 5 p.m., iarna de la 9 a.m. la 4 p.m.
MÂNĂSTIREA SFÂNTUL GHEORGHE, situată în Piața Sfântul Gheorghe, este prima mânăstire din Boemia și a fost fondată de ducele Premyslid Boleslav al II-lea în anul 973, după înființarea episcopiei de Praga. În prezent spațiul mânăstirii este folosit pentru organizarea unor expoziții ocazionale.
BASILICA SFÂNTUL GHEORGHE, aflată în Piața Sfântul Gheorghe, este a doua cea mai veche biserică din Praga, fondată în anul 920 și apartine Mânăstirii Sfântul Gheorghe. Este loc de înmormântare al dinastiei Premyslid, în naosul principal aflându-se pietrele funerare ale unor membri ai dinastiei Premyslid, inclusiv ce a tatălui Sfântului Venceslau, prințul Vratislav I. În Basilică sunt păstrate moaștele Sfintei Ludmila, soția primului conducător din dinastia Premyslid, prințul Borivoj I, mama prințului Vratislav I și bunica Sfântului Venceslau. În timpul vieții sale au fost puse bazele creștinării Boemiei.
ALEEA/ULIȚA DE AUR este o străduță pitorească, adiacentă meterezelor, cu căsuțe colorate, unele dintre acestea datând din secolul XVI. La casa nr. 22 a locuit faimosul scriitor Franz Kafka între 1916 și 1917. Primii locuitori ai căsuțelor de pe Aleea de aur au fost aurarii din Praga. Ulterior, în timpul împăratului Rudolf al II-lea, aici au locuit alchimiștii de la Curtea împăratului, care au încercat să transforme metalele comune în aur. De aici numele străduței.
De asemenea, meșteșugarii și servitorii de la Curte au locuit aici. Începând cu secolul IX casele au fost închiriate. Scriitorul Franz Kafka a locuit cu chirie la casa nr. 22 între 1916 și 1917. Cea mai veche casă este cea de la numărul 20 despre care se spună că arată la fel ca în Secolul XVI. Accesul în căsuțele de pe Aleea de aur este inclus în biletul pentru circuitul clasic al Castelului.
În capătul vestic al Aleii de Aur se află Turnul alb, construit la sfârșitul Secolului al XV-lea, care a servit ca temniță în timpul împăratului Rudolf al II-lea. Se spune că aici au fost întemnițați alchimistul englez Edward Kelley și șambelanul șef al împăratului – Filip Lang. Tot aici. în 1620 aici au fost închiși 27 nobili protestanți care au fost învinși în bătălia de la Muntele Alb în ceea ce s-a numit Războiul de 30 de ani (1618-1648), un război pentru hegemonie în Europa purtat sub pretext religios. Aceștia au fost executați în Piața Orașului Vechi din Praga.
În capătul estic al Aleii de Aur se află Turnul Daliborka, a cărui construcție a fost finalizată în anul 1496 și a servit o vreme ca închisoare. Și-a luat numele de la primul prizonier închis aici, Dalibor din Kozojedy, nobil și cavaler ceh, întemnițat în 1498 și ulterior executat pentru sprijinirea unei răscoale țărănești. Potrivit unei legende, el a învățat să cânte la vioară, iar cântatul său putea fi auzit în tot castelul.
PALATUL ROSENBERG a fostconstruit în stil renascentist între 1545 și 1574 de către familia nobilă Rosenberg, pe locul unor case de lemn din secolul XIV, care au ars în incendiul din anul 1541 care a afectat și Castelul Praga. La începutul secolului al XVII-lea, împăratul Rudolf al II-lea a cumpărat palatul și l-a conectat la Palatul Regal. În 1753 împărăteasa Maria Tereza a reconstruit palatul și a fondat aici o mânăstire pentru fiicele familiilor nobile care aveau peste 24 de ani.
Stareța mânăstirii era o arhiducesă necăsătorită din familia de Habsburg-Lorena. Prima stareță a fost arhiducesa Maria Anna, fiica împărătesei Maria Tereza. După Primului Război Mondial mânăstirea a fost desființată și clădirea a aparținut Ministerului de Interne până în 1990. Din 2010 palatul a fost deschis publicului. Piesa centrală a Palatului este Sala Rosenberg care datează din perioada Renașterii.
Biletul de intrare costă 300 coroane și, pe lângă Palatul Rosenberg, oferă acces la Pinacoteca Castelului Praga, Expoziția Gărzi Palatului și Expoziția Istoria Castelului Praga.
Biroul Președintelui Republicii Cehe se află, de asemenea, în Palatul Rosenberg.
PALATUL LOBKOWICZ a fost construit în secolul XVI, face parte din complexul Castelului Praga și este o clădire privată care găzduiește Colecțiile și Muzeul Lobkowicz. În cele 22 de încăperi deschise publicului se pot admira picturi de Bruegel, Canaletto și Velazquez, opere de artă medievale și renascentiste, arme, armuri și ceramică. De asemenea, sunt expuse manuscrise adnotate manual de Mozart și Beethoven.
MUZEUL JUCĂRIILOR, situat vis-a-vis de Palatul Lobkowicz, este un muzeu privat despre care se spune că este al doilea cel mai de acest gen din lume, expunând jucării din perioada Greciei antice până în prezent.
